Limba română
mayabexxu
22

Caracterizarea lui Stefan Tomsa, Din romanul Neamul Soimarestilor Va rog ,cum puteti ,si daca puteti,ca e complicat :( VA ROG VA ROG VA ROG VA ROG VA ROG VA ROG VA ROG VA ROG :(

+2
(1) Răspunsuri
catalinaceban1

Între romanele istorice ale lui Mihail Sadoveanu, Neamul Şoimăreştilor, publicat în 1915, se apropie cel mai mult de modelul genului, statornicit, în opinia lui George Călinescu, de Alexandre Dumas-tatăl. Personajul principal, Tudor Şoimaru, ar putea fi descris prin raportarea la însuşirile tipului pe care, într-o oarecare măsură îl ilustrează; ostaş încercat, spirit de aventură, justiţiar solitar etc. Ceea ce îl individualizează pe Tudor Şoimaru este, înainte de toate, contextul istoric în care personajul evoluează. Mihail Sadoveanu evocă în Neamul Şoimăreştilor o epocă frământată din istoria Moldovei: începutul secolului al XVII-lea, ou dese schimbări de domni, cu lupte interne pentru putere. Prima scenă a romanului este, în acest sens, edificatoare: lupta de la Cornul lui Sas din 1612, în urma căreia Ştefan Tomşa ocupă tronul Moldovei, alungându-l pe Constantin Movilă. În aceste împrejurări apare şi Tudor Şoimaru, căpitan în oastea lui Tomşa. După luptă el leagă o frăţie de sânge cu boierul Simeon Bârnovă şi tătarul Cantemir-bei. Imaginea personajului, aşa cum se constituie la începutul acţiunii, este aceea a unui oştean plătit (mercenar). Curând însă statutul său se nuanţează. Tudor este un dezrădăcinat. Descendent al unui neam de răzeşi din ţinutul Orheiului, fusese silit de vremurile tulburi să-şi părăsească meleagurile natale. După ce a colindat prin mai multe ţări, luptând în diferite armate, se întoarce, purtat de nostalgie, în Moldova, folosindu-se de prilejul oferit de înrolarea în oastea lui Tomşa. Toate acestea fac obiectul unei mărturisiri (autocaracterizare), într-o discuţie cu prietenii săi, Simeon Bârnovă şi Cantemir-bei

Adaugă răspuns